Eticheta.

Printre cuvinte spuse de multe ori, dar trăite o singură dată, îți mai arunc un ultim cuvânt. Ultim sună grav pentru că seamănă cu finit, deci cu limitat, deci te-am făcut prost fără să-ți dai seama.

Strâng sticle goale cum ne-am golit și noi de sentimente. Suntem păzitorii unor găuri negre încă nerealizate de fizicienii sufletului. Droguri mai avem; cum avem și vicii și obsesii. Dar mai ales droguri, ele primează până în sigurătate.

Cultul eu-lui tău, cultul fobiilor, cultul în genral care duce la idolatrie se scurge pe mine de fiecare dată când deschizi gura. Nu e cazul să mai fumezi, m-ai pătat de cult. Mă dezgust pentru că mi se pare la reflexiv dezgustul.

Obsesia sigurătății/singularității, obsesia nihilismului, obsesia intelectului și lipsa aportului în tot. Repetarea e cea care a creat convingeri și nu Dumnezeu. Mintea ta e uzurpatorul corpului supus unor mecanici celeste; pentru că altfel nu-mi explic de ce nu concepi timpul ireversibil și-ti premiți limitare.

Sufocare în naivitatea socialului construit de un arhitect mediorcu, subuman și fără nume. Și cine mai este fără nume când alergăm în frenezia cuvintelor? Adormim în aformisme și ne trezim în metafore ieftine. Când a fost ultima dată când ai dezgropat o senzație din adâncul cuvintelor?

O să-mi spui umil că nu ai ales nimic din toate astea; nu ai ales să fii om. Îți fac referire la strada care șoptește depresii în întrebări : "Cine și ce suntem?". Slab și fără să fii cunoscut resemnarea scoți din ecuația unui francez oarecare existența nebuloaselor.



Poți să mă numești critic, dar fă-mă unul sempitern. Și acum că am terminat adaugă-mi obsesiv eticheta!

Lucian si Mio

L...

Not even an one sided love is a meaningless love...

Și dacă...

Și dacă mi-aș cere scuze ai putea să mă ierți?
Și dacă aș fi sinceră ai putea să fii la fel?

De vreme încă...Iar curajul e ceva greu de găsit; ca și iertarea.

Vectors

I know it's not that great, but it's my work and i love it.
The order is form the one i like less to the most.
Hope you enjoy it.

League

Stau de câteva zile și meditez asupra importanței pe care o dau jocurilor în fiecare zi. Azi a culminat cu niste cursuri de game designer la o anume facultate. 

Situația de gamer a devenit cam precară din cauza faptului că am ajuns să mă rezum doar la două: League of Legends și Minecraft.

Nu de mult am scris cam 50 de pagini de licență cu subiectul :”Jocuri video”. Am ajuns la concluzia că stau mai mult sa citesc despre ele (pentru că îmi făcusem rost de vreo 30 de cărți despre subiect) decât să stau să joc. Nu am scris niciodată un review la un joc deși citesc în fiecare zi cel putin 4-5. În browser din 20 de pagini de speed dial (da, folosesc opera) 11 sunt cu site-uri de jocuri. Articolul ăsta ”se vrea” personal.

Puțin despre League of Legends uman (LOL).

Pentru cei care nu îl știu, genul este MOBA iar dacă vor mai multe detalii să se informeze. Curiozitatea -când citești ceva- crește IQ-ul.

Joc de 1 an și jumătate aproape în fiecare zi. E cu bune și cu rele ca orice joc cu human players. Mai auzi o injurătură, mai pleacă, mai refuză să joace, dar te mai și susțin cănd ai nevoie de un gank pe bot lane. Îl joc în ambele feluri și pentru amuzament când ne strângem pe skype și pentru că-mi place groaznic când câștig.

Ieri din prea multă lipsă de ocupație am comparat LoL cu viața reală. Din fericire am găsit suficiente asemănări cât să nu mă mai întreb de ce joc jocul ăsta. 

Fiecare om are abilitățile lui, iar cu trecerea timpului dacă face investiții bune își atinge scopul. Dar sunt zile bune în care câstigi și zile mai proaste; e important sa ai un echilibru intre ele.
 Lane-urile sunt ca drumurile pe care le ai în viată : mai ușoare, mai grele, singur, cu cineva, cu toți. Când nu te descurci pe unul e bine să mai schimbi. Ai oameni care te susțin și oameni care ”just want to bring you down”. Unii sunt oameni pe care îl întâlnești din întmâplare, iar alții sunt prieteni pe care ți i-ai făcut cu timpul. Jocul îl reiei pentru că vrei ceva mai bun. La fel și ziua următoare. Eu cel puțin așa l-am văzut.

Ca să nu mă lungesc aiurea mai vorbesc despre LOL(cel non-uman) și Minecraft cu altă ocazie.  

city

Cam așa e orașul meu seara, la apus...
E plin de blocuri si de fire; plin de copaci si de oameni.
E natural pentru că deși apune în beton, cerul tot apa cosmica ramane.
E frumos pentru ca apune intre oameni cocotati cat mai langa el.
E cel care combina cel mai bine rosu, albastru si gri.
E cel care mangaie suftele obosite de seara si dupa care alearga obiectivele.
E cel care nu tradeaza, fiind in fiecare seara acolo.

Cam asa e orasul meu seara, frumos desi nu doarme.